Diana din Bucuresti

Il cunosc pe Stefan de aproape trei ani si nu vreau sa imi imaginez cum ar fi fost viata mea fara sa fi avut sansa si binecuvantarea sa imi fi iesit in cale. Eram atunci in cautare de un tratament alternativ pentru o afectiune pe care niciun doctor nu reusea nici sa o inteleaga, daramite sa o trateze. Este vorba de “uveita” cronica la un ochi (singurul lucru pe care medicina alopata il reusea in cazul meu era sa dea un nume unei afectiuni pe care nu o putea nici intelege, nici trata). Pe atunci, daca intrerupeam tratamentul cu corticosteroizi fie si numai pentru o saptamana, dureri cumplite ma fortau sa il reiau imediat. Si totul dura de peste cinci ani de zile…

Intr-o zi am descoperit pe net un video cu Stefan. In acel moment am simtit ca el este salvatorul meu, desi nu-mi venea sa cred ca oameni atat de minunati exista cu adevarat. L-am contactat pe email si mi-a raspuns in aceeasi seara. Incredibil, mi-am zis. Apoi l-am vizitat la cabinet. Mi-a spus ca nu imi poate garanta ca ma va vindeca, intrucat nu a mai tratat asa ceva dar imi promite ca incearca, si cu siguranta poate sa obtina rezultate la alte afectiuni de care sufeream, astfel incat starea mea generala de sanatate se va ameliora. De atat aveam nevoie, am acceptat fara sa clipesc oferta. A durat cateva luni pana s-a linistit afectiunea mea. Dar corticosteroizii i-am intrerupt definitiv dupa mai putin de o luna, fara sa mai resimt vreodata de atunci cea mai mica durere. Apoi am putut in sfarsit sa imi operez cataracta la acel ochi, intrucat uveita se linistise. Din pacate, operatia a fost cu complicatii, si in urma ei jumatate din fata se umflase si se invinetise de parca as fi participat la un campionat modial de box, iar ochiul cu pricina era rosu, fara un puncticel macar de alb. Nu l-am sunat pe Stefan imediat sa ii spun cum a decurs operatia, dar la vreo doua zile, cand totul arata la fel de groaznic ca si in prima zi, am vorbit la telefon. Mi-a facut de trei ori tratament la distanta (subliniez “la distanta”) si in mai putin de trei zile eram ca noua si puteam sa ies din casa si sa merg din nou la serviciu. Apucasem sa le spun colegilor ca aratam desfigurata dupa operatie, insa nu cred ca m-a crezut vreunul din ei avand in vedere ca dupa numai cinci zile de la operatie aratam de parca nimic nu s-ar fi intamplat. As mai putea adauga aici ca, in timp ce eu mergeam la tratament la el, am fost martora unor vindecari incredibile: cancer tiroidian, cancer multiplu (ovarian, vezica plus uter). E vorba de persoane care, ca si mine, erau tratate de Stefan in urma unor diagnostice de netagaduit, si care, in momentul in care s-au dus sa se opereze au fost trimise acasa pentru ca erau vindecate. Nu pot, de asemenea, sa nu amintesc de tratamentele la distanta pe care Stefan s-a oferit sa le faca pentru alti membri ai familiei mele, in diferite ocazii, care au ajutat enorm.

Dar “efectul Stefan” merge mult mai departe decat tratarea unor boli, fiind vorba mai mult de vindecarea unor vieti, disiparea entropiei si readucerea echilibrului interior in cei cu suficient noroc sa il intalneasca si har sa ii “vada” carisma si sa ii accepte minunile.

Fara sa intru in detalii, viata mea este una suprasolicitanta, timpul de odihna este insuficient (4-5 ore in medie zilnic) iar eforturile pe care le depun pentru un serviciu dificil depasesc cu mult ceea ce unii ar putea numi “un job stresant”. In aceste conditii, evident ca si starea mea de sanatate si echilibrul meu general sunt afectate. Astfel ca am reusit doar sporadic sa particip la cursurile pe care Stefan le tine (radiestezie, meditatie, well being etc.) desi pentru mine ar fi fost esentiale pentru a rezista ritmului de viata pe care il duc zi de zi. Insa iata ca, recent, planetele s-au aliniat si am putut sa particip la tabara “MEDITATIE, MINDFULNESS SI ELIBERARE DE EMOTII NEGATIVE” (18-20 IUNIE 2016) organizata de el.

In trei ani de cand il cunosc, desi stiam de dinainte despre efectele binefacatoare ale meditatiei iar Stefan nu a irosit nicio ocazie sa ma sfatuiasca sa practic, nu am devenit un practicant al meditatiei. Asadar, comparativ cu ceilalti participanti ai taberei, eram un novice extrem de neindemanatic. Cu toate acestea, in numai trei zile de tabara, in conditiile in care cursurile (inclusiv meditatiile) durau doar 2-3 ore pe zi, am reusit sa inlatur efectele stress-ului de la birou si sa reincep sa ma simt eu. Pare putin? Pare putin daca spun ca, dupa o lunga perioada de nopti nedormite, nici chiar in concediu nu mai puteam sa ma odihnesc? Pare putin daca spun ca nu mai aveam liniste, nici chiar cand imi ofeream o zi completa de relaxare? Ei bine, in timpul taberei, s-a produs in mine acel declick de care aveam nevoie. Am revenit la serviciu cu o stare de zen pe care nu am mai avut-o niciodata in viata mea, pana la virsta de 48 de ani. Si nu, nu se datoreaza unor factori “obiectivi”. A trecut deja mai mult de o saptamana de atunci si efectele continua. Unul din ele, cel mai surprinzator pentru mine, este ca nu a trecut nicio zi fara sa fac, macar o data, o meditatie. Nu, nu este totul roz in viata mea, dar as vrea sa sper ca voi putea face in continuare pentru mine asta: sa revin, macar pentru cateva minute, in fiecare zi, la starea aceea care ne defineste pe toti, pe care nu stim cum sa o numim, dar care e mai umana si mai naturala decat orice experienta pe care am putea-o trai in viata noastra pe pamant. Nu vreau sa conving pe nimeni sa practice meditatie, sau sa apeleze la Stefan pentru indrumare in acest demers, pentru ca pe mine oricat ar fi incercat cineva sa ma convinga nu ar fi reusit. Dar simt ca e de datoria mea sa marturisesc cat de minunat poate fi si ca avem de ales, inclusiv eu, in fiecare zi, daca primim linistea si bucuria in vata noastra sau ne aruncam in vartejul vietii fara niciun sprijin, asa cum am fost obisnuiti. Pot spune ca deja am castigat batalia cu mine insumi? Nu. Va trebui sa o duc in fiecare zi, prin fiecare alegere din viata mea. Dar pot si trebuie sa marturisesc ca Stefan e pentru mine un calauzitor pe care nu stiu ce am facut ca sa il merit si caruia nu ii voi putea fi niciodata suficient de recunoscatoare. Chair daca nu e de ajuns, te rog sa primesti Stefan pe aceasta cale toata recunostinta, admiratia, si respectul meu imens pentru tot ceea ce faci pentru mine si pentru toti ceilalti, alaturi de iubirea mea neconditionata fata de minunata fiinta care esti. Iti multumesc tie si lui Dumnezeu ca mi te-a scos in cale!

Diana din Bucuresti