Curiozitate, plictiseala si evolutie

 

Mintea are anumite ritmuri naturale de concentrare, neputand sa stea fixata de la sine in mod nelimitat pe un obiect. Aceasta este o caracterisitica data de mecanismul de aparare al organismului pentru a putea fi atenti la eventualele amenintari din exterior care ar putea surveni pe neasteptate. Atunci cand ne fortam sa ne gandim la un subiect pentru prea mult timp intervine plictiseala care ne deviaza catre alt subiect. Dupa plictiseala intervine in mod natural curiozitatea, care are legatura cu mecanismul nostru de gasire de resurse -ne ajuta sa vedem ce mai este nou si ce ar putea fi folositor in lumea din jur. Atat plictiseala cat si curiozitatea sunt forte forte profunde ale psihicului nostru care ne determina sa avem experiente noi de viata si spirituale

Un exercitiu util este sa ne observam pe parcursul unei zile starile de interes pentru anumite subiecte, apoi aparitia plicitiselii si a curiozitatii. Vom obtine astfel un trofeu foarte ravnit pe calea spirituala: detasarea, impreuna cu o energie foarte folositoare la nivel subtil date de starea de observator pe care o dobandim in urma exercitiului.

 

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.