Terapia prin meditatie-Capitolul 13-Cele patru creiere (III):Creierul mamifer si emotiile fundamentale ale fiintei umane

Stefan Pusca: Ce terapii practic si cu ce rezultate? Click aici. * Contact: Programari terapie. Click aici.

***
 Terapia prin meditatie
Sanatate si echilibru emotional
prin exercitii simple de relaxare, respiratie si constienta de sine
***
-Fragmente din noua mea carte in curs de publicare-
 
Capitolul 13
     Povestea Dragostei: Cu mult, mult timp in urma, se spune ca pe o insula, traiau toate emotiile, sentimentele si starile mintii: Fericirea, Tristetea si toate celelalte, inclusiv Dragostea. Intr-una din zile s-a aflat ca insula urma sa se scufunde in curand. Asa ca toate emotiile si-au construit cate o barca si s-au pregatit sa plece. Ce exceptia Dragostei… Ea a vrut sa stea acolo pana in ultimul moment.
     Cand insula era aproape scufundata, Dragostea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia pleca cu un iaht. Dragostea i-a spus: “Bogatie, poti sa ma iei cu tine?” Bogatia a raspuns: “Imi pare rau, Dragoste! Iahtul meu e plin cu aur si diamante si nu mai e loc pentru tine!”
     Dragostea a cerut apoi Mandriei sa o ia. Aceasta a raspuns: “Nu te pot ajuta, Dragoste! Esti uda toata si s-ar putea sa imi strici barca!” Apoi tristetea i-a spus ca se simte atat de trista, incat trebuie sa stea cu ea insesi. Si tot asa, aproape toate celelalte emotii au refuzat-o.
     Dintr-o data insa s-a auzit o voce: Un batran care conducea o barca i-a spus “Hai dragoste, te iau eu cu mine!”. Pana cand au ajuns la alta insula, Dragostea a si uitat sa intrebe cine a luat-o… Realizand insa cat de mult ii datora, pana la urma l-a intrebat pe varstnic: “Cine esti tu?” “Timpul!” i-a raspuns acesta. Cunoasterea, care ii privea pe amandoi de pe o insula vecina si-a spus siesi: “Buna treaba! Doar Timpul a fost capabil sa inteleaga cat de valoroasa este Dragostea!”
***
     Emotiile noastre sunt si ele mostenite de la omul primitiv, la fel ca multe alte lucruri din viata noastra. Ele reprezinta patternuri de reactie a noastra la evenimentele de viata. Conform teoriei evolutioniste a emotiilor, pusa la punct de catre cunoscutul om de stiinta si psiholog Robert Plutchick, noi traim opt emotii fundamentale: fericirea, increderea, frica, surpriza, tristetea, anticiparea, furia si dezgustul. Prin orice alte emotii am trece, putem observa ca ele reprezinta doar combinatii (sau forme atenuate sau intensificate) ale emotiilor de baza mentionate mai sus. De exemplu: iubirea poate fi considerata ca o combinatie intre fericire si incredere iar optimismul o combinatie intre anticipare si incredere.
     Emotiile noastre au evoluat de-a lungul timpului, cu scopul de a ne creste sansele de supravietuire in mediul in care am evoluat. Ele au contribuit, pe parcursul evolutiei vietii, la modul nostru de viata ca oameni la ora actuala. Iata un exemplu: o trasatura foarte importanta din acest punct de vedere pentru noi este lucrul coordonat, in echipa. Ne putem referi in acest sens la faptul ca noi “functionam in retea” (suntem fiinte sociale) si emotia fundamentala corespunzatoare acestui mod de a trai este increderea.
     Stramosii nostri se pare ca aveau o structura emotionala foarte apropiata de a noastra. Emotiile resimitite de ei erau, la fel ca si in cazul nostru, raspunsuri la stimulii sau evenimentele pe care le intalneau cel mai frecvent pe parcursul vietii lor. Iata ce este probabil ca se intampla in mintea stramosilor nostri in diverse situatii:
1. atunci cand ei simteau o amenintare, luau cunostinta de existenta unui pericol, resimteau frica, incercau o evadare, iar ca rezultat al actiunii lor ajungeau in siguranta;
2. atunci cand intalneau un obstacol luau cunostinta de prezenta unui inamic sau obstacol, se infuriau, apoi atacau si il distrugeau pe acesta;
3. atunci cand castigau un obiect de valoare realizau ca au o posesiune deveneau fericiti, apoi incercau sa retina obiectul, rezultatul fiind castigarea de resurse;
4. atunci cand pierdeau un obiect de valoare simteau senzatia de abandon, emotia asociata fiind tristetea si apoi incepeau sa planga, rezultatul fiind reatasarea de obiectul pierdut;
5. atunci cand aveau calitatea de membru in grupul cuiva il recunosteau pe acesta ca prieten, emotia creeata fiind cea de incredere sau acceptare, rezultatul fiind acordarea de ingrijire celuilalt si primirea suportului mutual;
6. atunci cand gaseau un obiect nepalatabil realizau ca este vorba de otrava resimtind apoi dezgust si vomand, rezultatul fiind scoaterea otravii din organism;
7. descoperirea unui teritoriu nou ii facea sa il examineze avand apoi asteptari in legatura cu acesta ceea ce ducea la crearea unei harti si avea ca rezultat cunoasterea teritoriului;
8. descoperirea unui teritoriu deja cunoscut presupunea reamintirea sa si apoi anticiparea rezultatului, ceea ce avea ca rezultat parcurgerea hartii cunoscute si ulterior recunoasterea teritoriului;
9. petrecerea unui eveniment neasteptat ducea la o surpriza ceea ce presupunea scurta oprire pentru re-evaluarea situatiei si avea ca rezultat castigarea timpului pentru reorientare.
     In concluzie stramosii nostri simteau aceleasi emotii de baza ca si noi: frica, furia, fericirea, tristetea, acceptarea (sau increderea), dezgustul, asteptarea sau anticiparea unui rezultat, si surpriza.
     Este interesant de remarcat faptul ca, si astazi, activitatile noastre de baza se pot incadra in aceleasi categorii ca la omul primitiv, ceea ce inseamna ca lumea din jurul nostru nu s-a schimbat foarte mult, si nici noi nu am evoluat semnificativ din punct de vedere emotional.
     O alta observatie interesanta este ca emotiile fundamentale nu se pot imparti neaparat in emotii pozitive si negative, ci au o structura mult mai subtila: fericirea si tristetea sunt singurele care reprezinta stari pure ale psihicului, frica si furia reprezinta conectarea la doua reactii fundamentale de aparare (corespunzatoare situatiilor “ataca sau fugi” din cazul situatiilor stresante), acceptarea (increderea) si anticiparea sunt doua emotii care realizeaza mentinerea starilor anterioare, iar surpriza si dezgustul sunt emotii care ne deconecteaza de ceea ce am simtit inaintea lor.
      Ceea ce putem remarca din punct de vedere al influentei creierului mamifer, este ca aproape tot timpul suntem sub influenta emotiilor.           Conform convingerilor multor oameni-confirmate de studii stiintifice-emotiile pozitive ne pot ajuta starea de sanatate si starea psihica. Cele negative, atunci cand ating praguri toxice, pot sa contribuie atat la deteriorarea starii noastre de echilibru fizic si cat si sufletesc. In plus, in asemenea cazuri apare si problema reprimarii emotiilor, lucru care poate da nastere altor dezechilibre si poate fi destul de dificil de rezolvat. Creierul nostru emotional este o forta redutabila in organismul nostru care poate sa contribuie atat la binele cat si la raul pe care ni-l putem face singuri.
     De aceea, pentru obtinerea starii de calm in fiinta noastra, din punct de vedere al creierului emotional, putem sa ne gandim la cultivarea emotiilor pozitive. Aceasta este o buna pregatire pentru a incepe sa meditam. Atunci cand noi traim emotii negative, mintea noastra este preocupata de stimulul care ne trezeste starile respective, lucru care ne mentine starea de agitatie si ne poate ingreuna foarte mult intrarea in meditatie. Emotiile pozitive insa ne destind si ne dau posibilitatea sa fim detasati, ceea ce ajuta meditatia. Vom reveni, pe parcursul acestei carti, asupra unor modalitati de pozitivare a emotiilor care ne pot ajuta atat in viata cat si in meditatie.
Un articol de Stefan Pusca
Daca doriti sa cititi si alte capitole, click aici.
[jetpack_subscription_form title=” ” subscribe_text=”***Pentru a primi pe e-mail inregistrari cu meditatii ghidate si anunturi despre cursurile pe care le sustin va puteti abona la newsletter mai jos:” subscribe_button=”Subscribe” show_subscribers_total=”1″]

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.