Stefan Pusca: Ce terapii practic si cu ce rezultate? Click aici. * Contact: Programari terapie. Click aici.
***
Terapia prin meditatie
Sanatate si echilibru emotional
prin exercitii simple de relaxare, respiratie si constienta de sine
***
-Fragmente din noua mea carte in curs de publicare-
Capitolul 25
Povestea studiilor stiintifice ale lui Jan si Johannes: Jan M. Burg si Johannes Michalak sunt profesori universitari si cercetatori la Universitatea din Witten si respectiv cea din Hildesheim. Ei sunt coautori ai unuia dintre numeroasele studii care privesc legatura dintre respiratie si gandire. Mai exact, lucrarea: The Healthy Quality of Mindful Breathing: Associations With Rumination and Depression, publicata in revista Cognitive Therapy and Research in 2011, concluzioneaza ca abilitatea de a ne observa in mod constient respiratia scade gandirea repetitiva negativa si poate sa reduca gradul de depresie. Stiinta recunoaste in ultimii ani importanta legaturii intre modul cum respiram, starea de constienta asupra organismului (o forma de meditatie) si psihic*.
***
Respiratia este procesul care, prin intermediul plamanilor, aduce oxigen in organismul nostru si elimina dioxidul de carbon. Astfel, aceasta aduce in corpul nostru “combustibilul” necesar vietii si elimina reziduurile rezultate in urma reactiilor chimice din organism.
Organismul nostru are nevoie de oxigen pentru a elibera energie prin respiratia celulara, acesta fiind nivelul la care se peterec reactiile chimice pe care le aminteam mai devreme.
A doua veriga de baza in acest proces este circulatia sangelui prin intermediul sistemului circulator. Sangele transporta oxigenul din plamani catre celule si aduce dioxidul de carbon din celule catre plamani pentru a fi eliminat inapoi in atmosfera.
In plus fata de eliminarea dioxidului de carbon din organism, in urma respiratiei se elimina si apa din organism prin intermediul vaporilor de apa din aerul expirat. Umiditatea acestuia poate ajunge si la 100%.
Inspiratia aerului se face, in principal, datorita contractiei si aplatizarii muschiului diafragmatic, care separa cavitatea abdominala de cea toracica. Cand acesta se contracta, ea impinge organele abdominale in jos, dar muschiul pelvian impiedica aceasta miscare. Rezulta astfel o extindere a abdomenului in fata. Cavitatea toracica se extinde si ea in acest proces, ceea ce scade presiunea in interiorul sau si mareste volumul plamanilor, fiindca aerul din exterior a patruns inauntru.
La expiratie diafragma se relaxeaza si abdomenul si toracele isi revin la pozitia lor naturala, determinata de elasticitatea muschilor care le sustin. In aceasta pozitie plamanii contin o cantitate reziduala de aer (in jurul a 2,5 litri pentru un adult).
Expiratia dureaza in mod natural aproximativ de doua ori mai mult decat inspiratia, deoarece diafragma se relaxeaza de doua ori mai lent decat se contracta la inspiratie. Aceasta previne relaxarea suplimentara a pasajelor aeriene, din care aerul poate iesi mai usor decat din alveolele pulmonare.
In momentele in care respiram intens, cum ar fi cele din timpul exercitiilor fizice, muschii intercostali si alti muschi accesorii imping coastele in afara, atat in fata cat si in lateral. Aceasta adauga volum respirator suplimentar cavitatii toracice. In cazul expiratiei urmatoare cavitatea toracica este impinsa in interior in mod activ, ceea ce, pe langa micsorarea suplimentara a volumului cavitatii toracice, impinge diafragma in sus prin intermediul organelor abdominale. La finalul acestui proces o buna parte din volumul de aer rezidual care ar fi fost stagnat in plamani este scos in afara organismului. Plamanii raman astfel cu doar 1 litru de aer rezidual (fata de 1,5 litri cu care ar fi ramas la o respiratie normala).
Remarcam ca respiratia inconstienta si automata pe care o avem in mare parte din timp poate fi dominata de tipare emotionale date de emotii sau de constienta. De exemplu, vorbirea este o forma de expiratie, dar alte forme de comunicare (cum ar fi plansul, cascatul, suieratul, gafaitul, oftatul, strigatul si rasul) se bazeaza si ele pe un echilibru intre respiratie si emotii.
Reglarea automata a respiratiei se face de catre centrii nervosi specializati din creier care regelaza ritmul si prounzimea respiratiei functie de necesitatile organismului in momentul respectiv. Cand nivelele de dioxid de carbon din sange cresc, acesta reactioneaza cu apa din sange producand acid carbonic. Acidul lactic produs prin fermentatie pe parcursul desfasurarii efortului fizic coboara pH-ul din sange. Scaderea pH-ului stimuleaza receptorii specializati din artera carotida si cea aortica, la fel ca si pe cei din centrul respirator din medulla oblongata. Acestia trimit impulsuri in nervii frenici si cei toracici ai diafragmei.
De exemplu, atunci cand facem sport, nivelul de dioxid de carbon din sange creste datorita intensificarii respiratiei celulare, ceea ce cauzeaza o crestere a ritmului respirator.
Atunci cand suntem in repaus, nivelul de dioxid de carbon din sange scade ceea ce scade si ritmul respiratiei.
Controlul respiratiei se poate face constient sau inconstient, intre anumite limite. Respiratia constienta este folosita in mai multe traditii meditative in toate partile lumii (yoga, budism, crestinism, samanism…etc.).
La activitati cum ar fi: inotul, exercitiile cardio, antrenamentul pentru a vorbi in public sau pentru a canta, invatam sa ne disciplinam respiratia, mai intai constient si apoi subconstient. Vocea umana este o forma de control constient al respiratiei.
***
*Referinte: Burg, J.M. & Michalak, J. Cogn Ther Res (2011) 35: 179. doi:10.1007/s10608-010-9343-x
Un articol de Stefan Pusca
Daca doriti sa cititi si alte capitole, click aici.
[jetpack_subscription_form title=” ” subscribe_text=”***Pentru a primi pe e-mail inregistrari cu meditatii ghidate si anunturi despre cursurile pe care le sustin va puteti abona la newsletter mai jos:” subscribe_button=”Subscribe” show_subscribers_total=”1″]
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.