Terapia prin meditatie-Capitolul 29-Cum ne putem regasi oricand calmul cu numai 10 respiratii?

Stefan Pusca: Ce terapii practic si cu ce rezultate? Click aici. * Contact: Programari terapie. Click aici.

***
 Terapia prin meditatie
Sanatate si echilibru emotional
prin exercitii simple de relaxare, respiratie si constienta de sine
***
-Fragmente din noua mea carte in curs de publicare-
 
Capitolul 29

     Povestea lui Akio: Akio este campion mondial la judo. L-am vazut pentru prima data in San Antonio, Texas, in anul 1996, cu ocazia unei competitii internationale. Miza pentru el era foarte mare in concursul respectiv. Akio avea atunci varsta de 36 de ani, destul de mult pentru un sportiv practicant de talie mondiala. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare la el era calmul pe care il afisa tot timpul, indiferent de nivelul de presiune psihica pe care il presupunea lupta respectiva. Un alt amanunt interesant era urmatorul: Akio parea sa respire intr-un mod neobisnuit pentru oamenii din America sau Europa: mai mult din abdomen si avea talpile foarte relaxate in timpul meciurilor. Aflasem in Romania cu ceva ani inainte ca respiratia abdominala aduce foarte mult calm in minte si experimentam si eu acest lucru atunci cand imi faceam exercitiile de respiratie. Asa era si in cazul sau. In acea zi a castigat, din nou, competitia.

***
     Noi avem capacitatea de a respira in trei moduri distincte: implicand mai mult muschii abdominali (respiratie abdominala), cei costali (respiratie medie, costala) sau muschii umerilor (respiratia superficiala). Majoritatea dintre noi respiram defectuos. Aceasta inseamna ca implicam in respiratie in mod predominant muschii costali si pe cei ai umerilor. Respiratia astfel rezultata vehiculeaza un volum de aer destul de mic, ceea ce poate duce la alimentare insuficienta cu oxigen a inimii, creierului, respiratiei celulare si a intregului organism.
     Respiratia care are cel mai bun randament pentru organismul nostru este respiratia abdominala, care daca este corect facuta poate vehicula si reimprospata circa 70-80% din volumul de aer al plamanilor, ceea ce este foarte bine pentru organism. Pentru moment, ne vom opri asupra acesteia, urmand sa discutam ulterior si o varianta extrem de bine optimizata a procesului respirator si anume respiratia completa (o tehnica de respiratie antrenata, care implica toate trei etajele respiratorii).
In mod natural noi nu respiram abdominal decat atunci cand traim intr-o stare de calm foarte profund si trecem prin anumite emotii pozitive.
      Asa cum am mai spus, exista o legatura profunda si biunivoca intre respiratie si starile emotionale si mentale. Fiecarei emotii ii corespunde in mod natural un anumit un anumit tipar respirator si invers. Astfel respiratia este influentata de emotii si emotiile sunt influentate de respiratie, ceea ce inseamna ca respiratia poate fi o parghie extraordinar de buna pentru a ne echilibra emotional. Se pot gasi mai multe articole cu acest subiect pe situl meu personal: www.stefan-pusca.ro.
     Este foarte important sa invatam si exersam respiratia abdominala pentru ca ea se poate realiza in mod natural apoi si ne poate imbunatati starea generala de sanatate si echilibrul intregului organism.
     In continuare voi prezenta un exercitiu de constientizare a respiratiei abdominale, numit si ”tehnica palmei”:
     Ne asezam pe un scaun, cu spatele drept si cu capul orientat astfel incat sa avem privirea inainte, la orizontata. Punem palma dreapta pe abdomen, cu doua degete deasupra buricului si apoi inchidem ochii. Respiram normal, fara a incerca sa ne influentam in nici un fel respiratia. Observam cum abdomenul nostru se misca in mod natural inainte si inapoi in ritmul respiratiei (burta noastra “respira”!).  
     Daca suntem calmi, ar trebui sa observam cum, cu fiecare inspiratie abodmenul nostru se misca in afara si cu fiecare inspiratie el se retrage inauntru. Acest tip de respiratie natural se cheama respiratie abdominala. Atunci cand suntem linistiti si respiram in acest fel, ar trebui ca miscarea zonei toracice si a umerilor sa fie imperceptibila.
     O greseala frecventa pe care o putem face in timpul acestui exercitiu este urmatoarea: sa incercam, in mod involuntar, sa ne dirijam noi insine respiratia in timpul acestui exercitiu. Nu trebuie sa uitam ca scopul sau este urmarirea si constientizarea respiratiei, nu respiratia dirijata.
      Daca respiratia noastra nu se face in mod natural in acest fel, atunci putem invata foarte usor sa o corectam. Iata cum se face acest lucru: inspiram mai intai in mod calm si profund, apoi expiram lent si insistam sa expiram treptat tot aerul din plamani pana cand simtim ca nu mai avem ce expira.
      Daca ne este greu sa facem acest lucru putem sa ne imaginam ca umflam un balon cu expiratia noastra si el trebuie umflat cat mai mult posibil. Apoi lasam urmatoarea respiratie sa vina in mod natural, concentrandu-ne atentia asupra abdomenului. Din acel moment respiratia ar trebui sa inceapa corect. De cate ori observam ca respiratia noastra abdominala nu merge asa cum trebuie putem relua exercitiul anterior si sa o corectam.
      Acest exercitiu este foarte eficient pentru persoanele cu astm bronisc, blocaj pulmonar cronic (BPOC), depresie sau stari anxioase.
     O varianta avansata a exercitiului este ca atunci cand expiram sa ne concentram atentia asupra coastelor si muschilor abdomenului care se retrag, a plexului solar care se relaxeaza si a diafragmei care urca la fiecare expiratie si coboara la fiecare inspiratie. Exercitiul este destul de dificil pentru un incepator, fiindca este foarte greu sa ne observam diafragma, dar putem sa ne ajutam de urmatoarea tehnica de vizualizare: ne imaginam ca “vedem” cu ochii mintii fiecare miscare a sa in timpul respiratiei (asa cum am spus mai devreme-ea urca la expiratie si coboara la expiratie!). Cu timpul, vom realiza ca incepem sa urmarim miscarea reala a diafragmei, fiindca acest procedeu ne ajuta foarte mult sa o sesizam.
      Pe inspiratie trebuie, bineinteles sa observam miscarile inverse-abdomenul si coastele se extind, iar plexul solar se contracta si diafragma coboara.
      O varianta si mai avansata a exercitiului, foarte utila pentru astmatici este urmatoarea: punem mainile in lateralul trunchiului, ca si cum le-am aseza pe soduri, dar noi le asezam pe partea laterala a coastelor inferioare. Observam apoi cu ajutorul palmelor miscarea de extindere in lateral a partii inferioare a coastelor atunci cand inspiram si miscarea inversa atunci cand inspiram.

     Un articol de Stefan Pusca

Daca doriti sa cititi si alte capitole, click aici.

[jetpack_subscription_form title=” ” subscribe_text=”***Pentru a primi pe e-mail inregistrari cu meditatii ghidate si anunturi despre cursurile pe care le sustin va puteti abona la newsletter mai jos:” subscribe_button=”Subscribe” show_subscribers_total=”1″]

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.