Povestea lui Boris: Boris era un sportiv foarte talentat pe care l-am cunoscut cand eram foarte tanar. Facea scrima de 10 ani si era component al lotului national de spada al Bulgariei in anii ‘80. Scrima este un sport destul de dificil si presupune o capacitate de concentrare si de rezistenta la presiune psihica iesita din comun. Era renumit pentru faptul ca facea foarte bine fata stresului la competitiile foarte lungi de scrima in care se confrunta uneori cu mai mult de 20 de adversari intr-o zi. Nu intelegeam ce anume il facea sa poata sa fie atat de calm, mult mai calm decat noi ceilalti, care deveneam foarte surescitati dupa primele 4-5 confruntari cu ceilalti adversari. […] 

Povestea lui Jack: Jack este militar si lucreaza deseori in zone internationale de conflict. Stresul extrem si tulburarea de stres post-traumatic sunt termeni pe care el ii aude frecvent in jurul sau si nu sunt doar vorbe. Sunt situatii concrete prin care trec atat colegii lui cat si el. Acum 5 ani cand am stat de vorba cu el, l-am invatat sa practice o forma de relaxare foarte rapida si completa, numita minirelaxare, care se poate executa in maxim 3 minute si in multe pozitii, cum ar fi cea stand pe scaun, culcat cu fata in sus sau cu fata in jos.
Deoarece in meseria lui Jack sunt perioade foarte dese in care militarii trebuie sa astepte, el a inceput sa foloseasca aceste intervale de timp pentru a practica exercitul de relaxare sau mai nou, chiar de meditatie.
Recent, unitatea lui Jack a fost evaluata psihologic, asa cum se face in mod periodic in armata. […]

Povestea Manuelei: Manuela a facut gimnastica in tinerete timp de 15 ani. Din perioada cat s-a antrenat a observat ca atunci cand statea pe burta, cu capul ridicat si sprijinita pe coate, se simtea foarte linistita. In plus atunci cand era stresata nu putea sa mai gandeasca negativ atunci cand se aseza in pozitia respectiva si de aceea de multe ori isi citea lectiile pentru scoala stand in acel fel. Astazi Manuela are 40 de ani si este medic intr-un spital din Amsterdam. Mi-a povestit zambind ca a aflat dintr-un studiu stiintific cat de benefica este […]

Povestea lui Ionut: Ionut este un inginer roman care lucreaza la una din cele mai mari companii din SUA. Ca elev de gimanizu si liceu a participat la Olimpiadele scolare cu rezultate excelente si a absolvit o facultate cu profil tehnic fiind sef de promotie. Dupa terminarea studiilor a avut o bursa in Olanda, apoi in Canada si acolo a primit o oferta de munca la o mare companie IT din America. Eforturile de adaptare si anii lungi de munca au lasat totusi urme asupra sa. Astazi, la varsta de 35 de ani se considera obosit, consuma foarte multe dulciuri si mi-a cerut o solutie pentru a “isi ajuta creierul sa functioneze mai bine”. […]

Povestea Mariei: Maria are 52 de ani si lucreaza intr-un birou; este contabil intr-o fabrica de confectii. Ea sta aproape 8 ore pe zi pe scaun. Datorita sederii indelungate picioarele ei sunt umflate si dureroase majoritatea timpului. In plus ea a inceput sa aiba si migrene care sunt din ce in ce mai dese. I-am recomandat sa faca pozitia semi-lumanarea, numita si viparita karani, de trei ori pe zi cate 2-3 minute, lucru care ii aminteste de orele de sport de la scoala. Acum, dupa doua luni de practica, picioarele sale nu mai sunt umflate si durerile i-au disparut ca prin farmec. […]

Povestea lui Bogdan: Bogdan este un proprietarul unei agentii imobiliare. Face aceasta meserie de peste 15 ani si spune ca este una destul de stresanta, din cauza castigurilor fluctuante si a concurentei mari de pe piata. Din cauza sentimentului de nesiguranta pe care il avea a inceput sa aiba probleme digestive si medicul l-a diagnosticat cu colon iritabil. Acum zece ani l-am invatat sa practice un anumit tip de meditatie care presupune o forma de contemplare a evenimentelor de viata si de detasare fata de aspectele lor negative si l-am invatat sa mediteze in asa numita pozitie a diamantului sau vajrasana. La cateva saptamani dupa ce a inceput practica, problemele sale legate de colon au inceput sa se amelioreze iar la cateva luni distanta a inceput sa se simta foarte bine. Astazi el este un om mult mai putin stresat, desi succesul in activitatea sa are aceeasi impredictibilitate ca la inceput iar castigurile sale sunt mai constante. Povesteste ca practica meditatiei il ajuta sa reactioneze mai bine ceea ce i se intampla si il ajuta si sa comunice mult mai bine cu clientii sai.

Povestea Corinei: Corina a lucrat pentru mai multi ani la o agentie de turism. Astfel a avut ocazia sa faca mai multe calatorii in Nepal unde a fost foarte impresionata de posturile maiestuoase ale statuilor lui Buddha. Acolo a avut ocazia sa intrebe un batran maestru de meditatie despre subtilitatile acestor posturi. Iata ce i-a spus acesta: “Atunci cand ne asezam in pozitia (postura) corecta pentru meditatie, trebuie sa ne punem in repaus atat corpul, cat si emotiile si mintea. Pentru aceasta trebuie sa adoptam o pozitie (postura) care sa ne faca sa nu fim nici inerti nici agitati. Pozitiile pe care le adoptam in diferite momente de viata determina intr-o buna masura si atitudinile pe care le avem. Invers, atitudinea pe care o avem la un moment dat, determina postura pe care o adoptam in mod involuntar. Pozitia de meditatie trebuie sa fie relaxata si confortabila. Ea trebuie deasemenea sa ne deschida fiinta catre anumite atitudini si sa o inchida fata de altele. Asezarea intr-o postura buna de meditatie ne ajuta sa ne mentinem o stare calma a mintii, incurajeaza o atitudine pozitiva si permite ca meditatia noastra sa aiba suplete si eleganta.”

Povestea lui Liam: Liam era managerul unei firme mari din Irlanda, in anii dinainte de 2010. Fiind foarte obosit si stresat s-a gandit sa faca o excursie in Japonia pentru a se mai destinde. Acolo a cunoscut un maestru zen, pe care l-a intrebat in cati ani ar putea invata el arta linistirii mintii. Maestrul l-a privit din cap pana in picioare si i-a spus: “Cred ca tu ai putea, la fel ca alti discipoli din occident, sa inveti sa practici zen cam in 5 ani!”. Liam, un om foarte riguros, care nu se temea de munca, i-a raspuns maestrului: “Atunci o sa imi dublez eforturile!”. “In acest caz iti va lua 10 ani!” i-a raspuns maestrul zambind usor.

Povestea lui Yongey: Maestrul Yongey Mingyur Rinpoche ar putea fi cel mai fericit om din lume, conform oamenilor de stiinta, care i-au studiat creierul cu ajutorul unui dispozitiv fRMN (RMN functional) in timp ce medita. El facea parte dintr-un lot de practicanti ai meditatiei cu experienta de mai mult de 10.000 de ore care au fost testati la Waisman Laboratory for Brain Imaging and Behaviour de pe langa Universitatea din Wisconsin. Profesorul Richard Davidson, conducatorul studiului si ceilalti oameni de stiinta stiau ca emotiile negative se inregistreaza intr-o zona a creierului numit cortexul prefrontal drept si activitatea emotionala pozitiva se inregistreaza pe partea stanga. In momentul cand li s-a cerut voluntarilor sa genereze emotii pozitive, cortexul lor prefrontal stang a aratat nivele de activitate atat de mari cum nu mai fusesera inca observate la nicio fiinta umana. Atunci cand au scanat creierul maestrului Mingyur Rinpoche, activitatea sa cerebrala a fost atat de puternica, incat au crezut ca dispozitivul se defectase.

Poveste: Anisoara in varsta de 40 de ani se plangea de mai multi ani de stari de discomfort emotional accentuat (vorbea despre stari anxioase), insomnii si deranjamente repetate digestive. Incercase mai multe tipuri de tratamente, fara a avea insa niciun rezultat. S-a hotarat sa invete meditatia si m-a contactat in acest sens. I-am propus si o anumita dieta si un anumit mod de a se alimenta. Desi a durat cateva luni bune pana si-a revenit, acum a reusit sa depaseasca aceste probleme si se simte foarte bine. A ramas o practicanta fidela a meditatiei, pentru starea de bine pe care i-o dau practicile respective.